Paznici ai istoriei la orizont: Morile de Vânt de la Letea, O imagine surprinzătoare în mijlocul unui labirint de apă.
Este considerat curios să se vorbească despre o istorie a morilor de măcinat cereale în Delta Dunării, un loc unde predomină stufărișul și papura. Totuși, o istorie a morilor în Delta Dunării poate fi scrisă, iar ea este una destul de veche, confirmată de relatările a numeroși călători. Prelucrarea cerealelor pentru alimentele de bază a fost una dintre cele mai vechi și importante ocupații, iar morile au fost instalațiile cele mai folosite în acest scop. Dintre toate tipurile de instalații de măcinat, morile de vânt au cunoscut cea mai mare răspândire în întreaga Dobroge, inclusiv în Deltă. De fapt, Dobrogea era numită în trecut „țara morilor de vânt”, grație vânturilor care nu încetează aproape tot timpul anului.
Capitolul I: O Mărturie Vie a unei Vieți pe Uscat
Dintr-un total de 639 de mori de vânt în Dobrogea în anul 1901, 437 aparțineau județului Tulcea, unde densitatea lor era cea mai mare. Această zonă a constituit o veritabilă „rezervație istorică” a morilor de vânt, care s-au menținut aici cel mai mult timp. Morile erau construite de obicei din lemn, cu pereți din lemn sau stuf, iar acoperișurile din stuf sau, mai rar, tablă. Ele aveau un număr de 6 aripi, și mai rar 4. În funcție de mecanismul de orientare a aripilor, se distingeau „mori cu pivot” și „mori cu căciulă”, cunoscute și sub numele de mori de tip olandez. După capacitate, existau mori mici, cu o pereche de pietre, și mori mari, cu două perechi de pietre, care puteau fi și cu etaj. Primele mărturii despre existența morilor de vânt pe brațul Sulina, „cu șase aripi și dispozitiv de rotație”, datează din anul 1585. Morile erau adesea „personificate” de localnici, fiind denumite după numele proprietarului. Informații prețioase despre istoria morilor din zonă au fost obținute de la pictorul amator Gherasim Maxim, originar din Letea.
Capitolul II: Povești și Curiozități din Letea
În Letea, istoria morilor este marcată de poveștile proprietarilor lor, iar unele dintre ele sunt pline de întâmplări neobișnuite. În anul 1925, prima moară de vânt a fost adusă în sat, de undeva din Dobrogea, de către Gheorghe Manole. Aceasta era atât de bună încât concura cu moara lui Simion Kiselev, care, supărat, i-a dat foc. O altă moară, a lui Pavel Chiselev, fratele lui Simion, era cunoscută ca „moară blestemată”. Se spune că ar fi provocat moartea a doi oameni la Letea și a unui om la Chilia Veche. Toate cele trei mori ale fraților Chiselev au fost cumpărate din Chilia Veche.
Cea mai mare moară a Deltei
Cea mai mare moară din Delta Dunării a aparținut lui Ichim Pocora și a fost cumpărată de la Șavlovski, din Chilia Veche. Având două rânduri de pietre de măcinat, era o construcție impunătoare. La o furtună, deoarece proprietarul nu a scos paleții, el a fost grav accidentat. Din această cauză, a vândut moara, care ulterior a fost mutată de noul proprietar, Nichifor Usatencu, pe un teren deschis. Moara a fost mutată pe o distanță de aproximativ 200 de metri, folosind bârne unse cu grăsime, la o viteză de 3 metri pe zi.
📂 Explorează mai multe în:
Inovații și experimente
O altă poveste remarcabilă este cea a lui Gherasim Maxim. El a început prin a avea o râșniță, iar în 1946 și-a construit singur o moară de vânt din piesele unui camion nemțesc abandonat la Sulina. Această moară ieșea de sub tiparul clasic. Ulterior, el a construit o moară cu 12 cupe conice, din tablă, o construcție unică în Deltă, care capta vântul din orice direcție.
Capitolul III: Declinul și Moștenirea Păzitorilor Vântului
Începând cu mijlocul secolului XX, morile de vânt au început să dispară. Principalele cauze ale acestui declin au fost naționalizarea, în anul 1948, a morilor sistematice, și colectivizarea, care a dus la abandonarea morilor din cauza impozitelor foarte mari. O altă cauză importantă a fost faptul că grânele necesare pentru populația Deltei nu se mai produceau local în cantități mari, fiind transportate de la Tulcea. Astăzi, o singură moară de vânt mai există în satul C.A. Rosetti, dar este în stare de nefuncționare. Majoritatea celorlalte mori din Deltă au fost demontate sau s-au ruinat în timp. Totuși, încă din 1959, autorul Eugen Panighianț sugera ca morile să aibă o altă menire, aceea de atracție turistică, fiind un element pitoresc al peisajului.
Întrebări Frecvente
💬 Descoperă și tu!
Morile de vânt de la Letea reprezintă o oază de istorie într-un peisaj acvatic. Aflate la intersecția dintre natură și tradiție, ele ne spun povestea unui loc unic și a unor oameni perseverenți.
