Cetatea Halmyris – Adevărul din ruinele Dobrogei – Cetatea Halmyris – Sărătura eternă din inima Dobrogei, între mit, martiriu și adevăr istoric – Ascunsă între apele Dunării și lacurile sărate din zona Murighiol–Sarinasuf, Cetatea Halmyris reprezintă unul dintre cele mai importante situri arheologice din Dobrogea. Cu o istorie ce se întinde pe mai bine de un mileniu, Halmyris a fost pe rând fortificație geto-dacică, bastion roman, reședință episcopală și loc de martiriu creștin. Însă identitatea ei a fost pusă la îndoială în ultimele decenii, generând o dezbatere istorică fascinantă care ne provoacă să descoperim adevărul din spatele ruinelor.
Trei nume, o singură semnificație: „Sărătura”
Cetatea a fost cunoscută de-a lungul secolelor sub trei nume diferite, dar toate cu același înțeles:
-
Talamonium – denumirea atribuită de geți;
-
Salmorus – varianta latină;
-
Halmyris – numele preluat de greci.
Toate aceste denumiri înseamnă „sărătura” sau „sărăturile”, făcând referire directă la lacurile sărate din zonă, printre care Lacul Sărăturii, Beibugeac și Sarinasuf. De altfel, vechiul lac Halmyris se întindea în Antichitate în apropierea cetății, fiind o sursă strategică de apă și sare.
Herodot și Insula Peuce – Misterul vechi de 2400 de ani
Istoria zonei este strâns legată și de insula Peuce, menționată pentru prima dată de Herodot, „părintele istoriei”, în secolul V î.Hr. Acesta scria că:
-
Dunărea (Istrul) se varsă în Pontul Euxin prin cinci guri;
-
Prima ramificație apare la două zile de navigație de la vărsare;
-
Regele Darius a construit un pod de vase peste fluviu în această zonă.
Ulterior, Apollonius din Rhodos, Strabon, Pliniu cel Bătrân și Ptolemeu oferă detalii similare: Peuce era o insulă triunghiulară, înconjurată de două brațe ale Dunării, aflată în apropierea gurii Peuce (azi, brațul Sf. Gheorghe).
Conform unei teorii recente, această insulă se afla în zona actuală Murighiol–Dunavăț, și nu era doar mitică, ci un ostrov real, cu o suprafață de ~150 km². Aici ar fi fost amplasată cetatea Genucla, capitala regelui get Zyraxes, nu Halmyris.
Halmyris sau Genucla? O confuzie arheologică
Săpăturile de la Murighiol au scos la iveală:
-
O cetate romană cu ziduri groase, formă trapezoidală, turnuri și porți;
-
Inscripții cu numele „Vicus Classicorum” – „satul corăbierilor”;
-
O bazilică cu cripta martirilor Epictet și Astion.
Inițial, cercetătorii au atribuit acestui sit numele de Halmyris. Însă dr. ing. Elisie-Florin Scurtu, pe baza cercetărilor geofizice și analizei istorice, propune o relocalizare a Halmyrisului în zona Sarinasuf–Colina. Aici a fost identificată o așezare de 35 ha, cu străzi și ceramică romano-bizantină, mai potrivită ca mărime și poziționare pentru a fi o civitas episcopală.
Murighiol, spune el, ar trebui identificat cu Genucla, menționată de Cassius Dio – cetate fortificată aflată pe insula Peuce.
Poziționare strategică și rol militar
Halmyris era plasată strategic, la marginea estică a limesului dunărean, într-o zonă mlăștinoasă și înaltă, între brațul Sfântu Gheorghe și lacuri sărate. Cetatea avea un rol defensiv major:
-
Supraveghea gurile Dunării și legătura cu Marea Neagră;
-
Găzduia trupe auxiliare romane și detașamente din flota Classis Flavia Moesica;
-
Proteja drumul roman de pe linia Noviodunum (Isaccea) – Histria.
Arhitectura cetății
Halmyris era o fortificație impunătoare, cu următoarele caracteristici:
-
Ziduri din piatră de calcar legate cu mortar, groase de 2-3 metri;
-
14 turnuri – 6 semirotunde și 8 rectangulare;
-
Două porți principale și o poartă de serviciu spre Dunăre;
-
Clădiri administrative, cazărmi și băi romane;
-
Bazilică episcopală cu absidă și cripta martirilor.
Martirii Epictet și Astion – începutul creștinismului dobrogean
În anul 290 d.Hr., doi tineri creștini, Epictet (preot) și Astion (nobil din Italia), au fost martirizați în cetatea Halmyris de către autoritățile romane. Relatările despre viața și moartea lor au fost păstrate în Acta Sanctorum, iar în 2001, în urma săpăturilor, rămășițele lor au fost descoperite în cripta bazilicii, confirmând autenticitatea martiriului.
Ulterior, Halmyris a devenit un sediu episcopal, fiind menționat în documente creștine din secolul VI. Cetatea era parte a unei rețele religioase care includea și Tomis (Constanța), Aegyssus (Tulcea) și Troesmis (Turcoaia).
Decăderea și redescoperirea cetății
Cetatea Halmyris a fost abandonată în secolul VII d.Hr., în urma invaziilor avaro-slave și a retragerii administrației romane. Până în secolul XIX, locul rămâne uitat, până când Pamfil Polonic, inginer topograf, identifică ruinele de la Murighiol.
Săpăturile arheologice au început oficial în 1981, sub coordonarea echipei condusă de Dr. Mihail Zahariade și Dr. Alexandru Suceveanu, fiind continuate până azi cu contribuția Institutului de Arheologie “Vasile Pârvan”.
Halmyris astăzi – Patrimoniu, spiritualitate și turism
În prezent, situl Halmyris poate fi vizitat în apropiere de Murighiol. Vizitatorii pot admira:
-
Poarta de nord și turnurile fortificației;
-
Ruinele bazilicii paleocreștine;
-
Zidurile cetății și structuri interioare;
-
Mănăstirea Halmyris, ridicată în apropiere, care adăpostește moaștele martirilor.
Este un loc unde istoria, religia și natura se împletesc armonios, în inima Deltei Dunării.
Concluzie
Cetatea Halmyris nu este doar o ruină antică, ci un simbol al continuității civilizației în Dobrogea. Ea spune povestea unei lumi în care se întâlneau geții, grecii, romanii și creștinii, în care frontiera Imperiului devenea poartă pentru noi credințe și culturi.
Fie că vorbim de martiriul lui Astion și Epictet, de drumul legiunilor romane, de corăbierii dunăreni sau de misterul insulei Peuce, Halmyris rămâne o piesă esențială în mozaicul identității noastre istorice.
Tu ai vizitat Cetatea Halmyris sau Murighiol? Ce te-a impresionat cel mai mult? Lasă un comentariu mai jos și spune-ne părerea ta!
